Legislaţia achiziţiilor publice – printre nisipuri mişcătoare

Legislaţia achiziţiilor publice – printre nisipuri mişcătoare
editorial de Raluca Mihai, avocat partener Voicu & Filipescu în Revista de achiziții publice, septembrie 2020.
Analizând din punct de vedere obiectiv parcursul legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice din ultima perioadă, făcând însă abstracţie de implicaţiile ce derivă din contextul actual marcat de pandemia Covid-19 (derularea în condiţii speciale a achiziţiilor directe în sistemul sanitar), se poate remarca existenţa unei instabilităţi la nivel legislativ.
Astfel, în luna februarie 2020 salutam apariţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice, care a modificat substanţial întregul pachet legislativ în domeniul achiziţiilor publice (Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 98/2017 privind funcţia de control ex ante). Prin O.U.G. nr. 23/2020, legiuitorul român a urmărit perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, clarificarea anumitor concepte şi îndreptarea unor erori, cu luarea în considerare a sensului urmărit de legislaţia europeană în domeniu, în vederea asigurării creşterii gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a celor europene.
Ulterior, O.U.G. nr. 23/2020 a fost declarată neconstituţională, în integralitatea sa, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă (prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 221/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 594 din data de 07 iulie 2020).
Pe fondul Deciziei de neconstituţionalitate, a fost necesară promovarea unui alt act normativ care să reglementeze aspectele de interes din domeniul achiziţiilor publice, astfel încât să se asigure continuitatea desfăşurării activităţii de control ex-ante al procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi să se preîntâmpine apariţia unor blocaje sau sincope în derularea procedurilor de achiziţie publică.
Aceste deziderate au îmbrăcat forma Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, în vigoare din 13 iulie 2020. Prin O.U.G. nr. 114/2020 au fost introduse măsuri pentru accelerarea şi simplificarea procedurilor de achiziţii publice şi, în acelaşi timp, s-a asigurat punerea în acord a textului actului normativ cu prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 221/2020. Totodată, prin O.U.G. nr. 114/2020 s-a urmărit simplificarea procedurilor de achiziţii publice din România, prin adoptarea unor măsuri care să ne aducă mai aproape de digitalizarea administraţiei publice şi de o mai bună absorbţie a fondurilor europene.
Cu toate acestea, în prezent există un Proiect de Lege pentru respingerea O.U.G. nr.114/2020 (înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. PL-x nr. 468/2020). Proiectul de Lege a fost adoptat de Senat la data de 11.08.2020 (sub nr. L446/2020), după ce Proiectul de Lege pentru aprobarea acesteia a primit mai multe avize negative din partea comisiilor de specialitate. La acest moment, Proiectul de lege pentru respingerea O.U.G. nr. 114/2020 se află în dezbatere la Camera Deputaţilor, fiind aşteptate avizele mai multor comisii permanente cu privire la acesta. Ca atare, soarta O.U.G. nr. 114/2020 este pusă sub semnul întrebării, ramânând să urmărim cu interes evoluţia Proiectului de Lege.
Nu putem să nu remarcăm, însă că, în acest hăţiş legislativ există şi aspecte pozitive, şi anume: (i) Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice a fost modificată (prin Legea nr. 148/2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din data de 24 iulie 2020), astfel încât societăţile care au decis sa aibă un acţionariat netransparent să nu poată participa la procedurile de achiziţie publică; în acest sens, s-a stabilit că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, iar operatorul economic are obligaţia de a comunica datele de identificare a deţinătorilor/ beneficiarilor reali ai acţiunilor la purtător, în situaţia în care forma de organizare a operatorului economic ofertant/ candidat, terţ susţinător sau subcontractant la procedură este de societate pe acţiuni, cu capital social reprezentat prin acţiuni la purtător; (ii)ANAP a lansat recent (13 august 2020) un nou Proiect de instrucţiune, al cărei obiect este modificarea contractelor de achiziţie publică, inclusiv ajustarea preţului pe parcursul executării acestora, ce poate fi considerat mai mult decât binevenit pentru operatorii economici, dar şi pentru autorităţile contractante.
În final, deşi legislaţia achiziţiilor publice nu a fost marcată de armonie şi stabilitate în ultima perioadă, am încrederea că legiuitorul român va reuşi să imprime o doză de consistenţă şi actualitate în domeniu, astfel încât dispoziţiile legale să fie adaptate noii realităţi economico-sociale şi să asigure desfăşurarea procedurilor de achiziţii publice într-o manieră eficientă, rapidă şi modernă.