Avocații sunt expresia umană a dorinței individuale de ordine și civilizație

Avocații sunt expresia umană a dorinței individuale de ordine și civilizație

Interviu cu Daniel Voicu, Managing Partner Voicu & Filipescu, publicat pe juridice.ro, Iulie 2020

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Daniel Voicu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Uitându-mă peste interviul cu dumneavoastră de acum 10 ani, am observat 1 – că nu știu cum au trecut atât de mulți ani, iar 2 – că unele dintre temele abordate atunci sunt prezente în continuare, cu altă sursă, însă, de proveniență. V-au ieșit toate ideile în această perioadă legate de Voicu & Filipescu? Am văzut că ați dezvoltat și firmă de taxe și de insolvență.

Daniel Voicu: Este o plăcere să fiu intervievat de către dumneavoastră. Portalul dumneavoastră și-a câștigat un loc frumos în mediul profesional și acumulează pe zi ce trece teren prin stilul echilibrat și larg, neexclusivist, chiar democratic. Într-adevăr, 10 ani au trecut, nu încerc să valorizez emoțional durata aceasta pentru că poate isca semne de regret și/sau mândrii de moment. Oricum, larga proporție a energiei și atenției o canalizez pe activitatea de zi cu zi. Avem și planuri, statistici, opțiuni, dar după mai bine de 25 de ani de experiență profesională cred că nimic nu se compară cu treaba bine făcută în fiecare zi, cu relațiile desfășurate în prezent, cu pașii bine călcați acum, iar nu trăiți în trecut sau în viitor. Dar da, firma a reușit să dezvolte o foarte frumoasă practică de insolvență și o echipă foarte iscusită de taxe-contabilitate, completând eficient celelalte specialități juridice pe care le acoperim. Efectele acestor practici în prestigiul firmei și materializările financiare au fost și sunt vizibile.

Alina Matei: Ați resimțit vreodată o presiune din perspectiva de asociat fondator în sensul de dezvoltare a firmei, prin raportare și la celelalte firme de avocatură?

Daniel Voicu: Rolul de asociat fondator a fost mereu catalizat de responsabilitate. După fiecare succes al firmei aura responsabilității ghida către moderație și echilibru, bun simț, cu privire la ansamblul întregii firme. Și în fiecare moment mai puțin bucuros iarăși aceeași responsabiliate mușca din ce a mai rămas și împingea către mai departe. Așa că, dacă vorbim de presiune de dezvoltare, nu mi-aș face probleme, este o prezență sine-qua-non a vieții profesionale, oamenii se uită oricum la mine chiar și atunci când nimic din puterile mele nu sunt de natură să îmbunătățească ceva. Partea bună este că, în timp, acest gen de presiune o simt toți avocații, la nivelul fiecăruia desigur, dar este semn de maturizare a lor și de ușurare din partea mea ca nu sunt chiar singur. Alte firme de avocatură? Am senzația că și ele trăiesc același carusel, nu cred că sunt eu mai special.

Alina Matei: Problema permanenței clientelei cum este soluționată?

Daniel Voicu: Permanența este doar schimbarea. Îmi place să spun avocaților că sunt avocați doar dacă au clienți, eventual plătitori. Dacă nu au clienți (interni și/sau externi), dacă nu ii caută clienții, sunt… altceva. Nu ceva rău, dar nu sunt avocați. Trăim într-un mediu absolut concurențial și avem examene mai mari sau mai mici în fiecare zi, fără să exagerez, cu consecințe serioase pentru clienți și pentru fiecare dintre cei implicați. Când se vorbește de permanența clientelei îmi vine să zâmbesc, nicidecum condescendent. Nu există permanență! Nimeni nu poate ține un client captiv. O spun la vârsta de peste 50 de ani, când recunosc că am avut cu mulți ani în urmă imaginația să îmi închipui altceva, dar realitatea m-a adus repede pe făgașul normal. Totuși, de aproape 20 de ani de când există firma, avem clienți care ne solicită serviciile, iar eu personal am un client drag mie de peste 25 de ani care încă mă mai caută în chestiuni juridice. Pare rupt din cărți de marketing, dar nu văd altceva mai simplu și mai adevărat de spus decât că, probabil, ne-am făcut treaba foarte bine în fiecare zi și din cauza asta avem clienți în permanență.

Alina Matei: În mod sigur e vorba de încredere între doi asociați. Dar asociații sunt și ei oameni, iar oamenii se ceartă de la te miri ce. Explicați-ne, vă rugăm, ce este la baza parteneriatului cu domnul avocat Filipescu. Cum de nu s-a rupt căruța, mai pe românește?

Daniel Voicu: Probabil că nimic nu este mai important și mai subtil în avocatură, nu numai între asociați, dar și față de clienți, decât încrederea. În absența încrederii… căruța se rupe, cum plastic ați identificat entitatea în mișcare permanentă, care este o firmă de avocatură. Bine, căruța se poate rupe din foarte multe alte motive, dar prezența încrederii dă o pace necesară acțiunii eficiente. De anul trecut, Mugur Filipescu a decis să își ia o perioadă de sabat în scopuri personale, lăsându-mă pe mine singurul avocat coordonator. Eu o consider ca fiind o mare încredere, Mugur a fost de acord să păstram numele lui în firmă. Probabil va fi o suspendare temporară și în curând își va relua activitatea. Privind în urmă, cred că un echilibru în 2 este mai ușor de menținut, complementaritatea noastră a avut un rol benefic, dar și abilitatea de a învăța unul de la celălalt, de a ne adapta unul la celălalt. Poate că toate acestea au permis o generozitate reciprocă de a nu deveni extremiști unul cu celălalt. Dacă la începutul firmei eram contrariați cum de avem păreri așa de diferite, în ultimii ani aproape că ne amuzam cum de aveam aceleași păreri.

Alina Matei: Dacă ne uităm la firmele de avocați, există printre aceștia așa numiții ”Transformers”, care cu viziunea, tenacitatea și norocul cel norocos construiesc nu cu rapiditate uimitoare, ci cu succes deosebit. Sunteți un astfel de avocat ”Transformers”. Ce este îndărătul unui astfel de avocat?

Daniel Voicu: Nu mă pricep să mă pronunț despre alții, ar fi un pic arogant. Să nu mi-o luați cu supărare, dar eu atât știu: dacă îți faci treaba bine și te și bucuri de ce faci, asta se simte, se vede, o văd clienții, avocații și angajații, furnizorii, toți partenerii de afaceri. Aș putea crea grafice și tabele, aș putea suci cifrele după cum s-ar potrivi mai bine, as exprima principii atrăgătoare ori promite curcubee, dar mai relevant decât „ai grijă de clientul tău, ai grijă de cel de lângă tine” eu nu cred că mai încape.

Alina Matei: Pandemia ce a adus, în opinia dumneavoastră, avocaților?

Daniel Voicu: Avocații sunt obișnuiți cu schimbările chiar dacă alcătuiesc o profesie conservatoare și prudentă. Avocații nu pot fi în afara societății, în afara economiei, sunt o expresie umană a dorinței individuale de ordine și civilizație, de echilibru în schimbare. Cine își închipuie că este altfel, i se va arăta până la urmă. Ca atare, dacă stăm acasă toți, dacă stăm toți cu mâna pe calculatoare și telefoane, dacă purtăm masca toți, dacă păstrăm distanța o facem ca toți ceilalți, cu teamă și responsabilitate, cu speranță și energie creatoare. Probabil că trăim vremuri frământate, cu tensiuni costisitoare, iar prețul nu a devenit scadent încă. Noi vom face ce știm mai bine, să citim și interpretăm legile, să ne străduim să ne protejăm clienții cât mai bine așa cum s-a întâmplat în orice criză umană, în pace sau război, în recesiune sau în altă încercare socială. Și cu speranța că toți ceilalți, neavocați, se vor strădui să își facă și ei bine treaba lor.

Alina Matei: Ați auzit probabil și dumneavoastră de firme de avocatură care au renunțat la avocați în această perioadă. Nu legat de opțiunea făcută de acestea aș dori să vorbim, ci despre treptele pe care le coboară acestea.

Daniel Voicu: Avocații au un spirit mai independent, mai „il dai afară pe ușă și el intră pe fereastră”. Nu am întâlnit avocat care să își închipuie că lucrează pentru o firmă de avocatură, ci pentru clienții unei firme de avocatură. Încetarea colaborării cu avocați este o permanență, ca și încetarea colaborării unui client cu un avocat. În cariera mea la Voicu & Filipescu am angajat probabil multe sute de avocați și am concediat zeci. Nicio despărțire nu a fost ușoară. Perioada pandemiei cred ca a fost doar o oportunitate pentru trezire la viața reală, dură totuși, de avocat. Chiar și eu am trecut în tinerețe printr-o „încetare de colaborare”. Amintirea ei este că a fost o trecere abrazivă, amară, frustrantă, dar a fost o lecție foarte utilă pe termen lung. Sper că orice sfârșit este doar un început.

Alina Matei: Știu că sunteți un adept al folosirii inteligenței artificiale de către un avocat și că la Voicu & Filipescu astfel de procese sunt uzuale. Cum ar putea fi multiplicată această imagine în firmele de avocați? Costă mult, e greu folosit, necesită suport?

Daniel Voicu: Nu putem exista în afara îmbinării cu inteligența artificială. Scump, ieftin, nu contează, există, iar dacă nu o accepți ești lăsat în urmă. Nu îi pasă nimănui dacă te opui, trebuie să te îmbini cu ea, sau nu poți ține pasul cu ceilalți avocați „cyborgi”. Iar pandemia ne-a grăbit tuturor transformarea.

Alina Matei: Acum, Justiția e cu mască. Mergem în instanță cu mască. Clientul vine cu mască. Masca este o întrebare sau un răspuns?

Daniel Voicu: Astept cu nerăbdare inventarea urgentă a măstii transparente perfect mulată pe față, vizierele ne fac pe toți niște sudori cam stângaci și impiedicați. Din păcate, masca nu mai este o metaforă și sper să nu ne obișnuim cu purtatul măștii. Mai bine comunicăm toți online pe aplicațiile video, holografice, ca-n filme, decât să stăm fizic apropiați cu măștile pe figură și să nu ne înțelegem grimasele sau zâmbetele. Sigur, inteligența artificială ne va ajuta aici.

Alina Matei: Care este cea mai mare realizare a vieții dumneavoastră?

Daniel Voicu: Nu am o cea mai mare realizare a vieții. Am realizările zilei de azi, mă gândesc la cele de mâine, dar nu foarte îndârjit. Azi, de pildă, am putut să mă bucur pentru închiderea unei tranzacții-achiziție la o bancă, de către colegii de la departamentul bancar și, separat de asta, eu am putut să dau o veste bună financiară în firmă. E de ajuns pentru azi.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii.

Daniel Voicu: Nu faceți ca un model sau mai multe, nici nu aveți cum, faceți așa cum vă este drumul propriu.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Daniel Voicu: Ca de obicei, o plăcere pentru tonicitatea și curajul dumneavoastră!